Deschid ochii, si cateodata e dimineata. Cateodata e si frig, dar imi pun hanoracul sau puloverul preferat si merg sa imi fac o cana cu ceai sau cafea pe care uneori o beau, fumand o tigara, langa fereastra de la bucatarie.Intotdeauna mi-a placut vederea dinspre bucatarie desi am balcon si la sufragerie si la camera mea.Stau si ma uit pe geam, la cat de mult continua sa se schimbe lucrurile, locurile si cladirile din zona. Si atunci ii vad. Ma uit la ei, cum umbla, bezmetici si debusolati, intotdeauna grabiti si captivati de material, de o anumita valoare, discutii despre lucruri uneori utile dar supraevaluate, prostie..multa prostie, ignoranta..jale. Durere cum nu se poate.
Cum sa nu doara cand e atat de simplu sa fi fericit si multi uita asta? Cand mergi pe strada si te uiti in ochii unui batran care iti zambeste, cand vezi un copil frumos, cand ai un prieten langa tine, cand iese soarele, sau vezi de ziua ta doua curcubee, cand stai in ploaie pe acoperis, cand canti, plimbandu-va si el te tine de mana, cand te plimbi cu talpile goale prin iarba sau nisip, cand ti se pun flori in par, cand vezi un rasarit de soare pe un deal, intre spice de grau...e atat de usor sa fi fericit..
Atunci cand vreau sa uit, sa ma pierd, sa ies din realitate, sa scap, sa fug, sa mor, sa iubesc, sa urasc, sa plang,sa traiesc, cand ma doare...citesc. E minunat cum poti arunca o privire in lumea unui om pe care nu il cunosti deloc, dar care are puterea de a te fascina in nenumarate feluri. Imi amintesc, de cand eram copil tata imi spunea, pe un ton aproape dezamagit..."pune mana pe-o carte, ai ditamai biblioteca,ticsita..nu mai sta atata cu ochii in televizor.."
Am inceput sa inteleg...mai tarziu, ce-i drept, dar am inceput sa inteleg. Sunt mii de lumi care asteapta sa fie descoperite, cercetate....si noi uitam de ele..
Am descoperit tehnologia, luxul si confortul care o insotesc, dar refuz sa uit cat de bine ma simt dupa ce termin o carte, pot spune "Azi am aflat povestea cuiva.." . Curiozitatea imi cere asta. Sa aflu, sa stiu, sa cunosc cat mai mult despre orice trece prin filtrul personal si devine interesant intr-un fel sau altul.
M-am regasit, putin cate putin, in fiecare personaj despre care am citit si mi-a placut ideea ca sunt un om suficient de complex incat sa simt asta. Am invatat despre dragoste, ura, indiferenta,durere, cruzime, pasiune si multe altele in diferitele lor forme, am descoperit emotii despre care nu stiam aproape nimic, am explorat diverse realitati, irealitati si identitati...Am inchis cartea, am deschis ochii si am avut o alta perspectiva.M-am simtit bogata. Si intr-adevar, cum spun tatal meu si tatal lui, un om citit e un om bogat...
