Deschid ochii, si cateodata e dimineata. Cateodata e si frig, dar imi pun hanoracul sau puloverul preferat si merg sa imi fac o cana cu ceai sau cafea pe care uneori o beau, fumand o tigara, langa fereastra de la bucatarie.Intotdeauna mi-a placut vederea dinspre bucatarie desi am balcon si la sufragerie si la camera mea.Stau si ma uit pe geam, la cat de mult continua sa se schimbe lucrurile, locurile si cladirile din zona. Si atunci ii vad. Ma uit la ei, cum umbla, bezmetici si debusolati, intotdeauna grabiti si captivati de material, de o anumita valoare, discutii despre lucruri uneori utile dar supraevaluate, prostie..multa prostie, ignoranta..jale. Durere cum nu se poate.
Cum sa nu doara cand e atat de simplu sa fi fericit si multi uita asta? Cand mergi pe strada si te uiti in ochii unui batran care iti zambeste, cand vezi un copil frumos, cand ai un prieten langa tine, cand iese soarele, sau vezi de ziua ta doua curcubee, cand stai in ploaie pe acoperis, cand canti, plimbandu-va si el te tine de mana, cand te plimbi cu talpile goale prin iarba sau nisip, cand ti se pun flori in par, cand vezi un rasarit de soare pe un deal, intre spice de grau...e atat de usor sa fi fericit..
Bai nu stiu despre tine dar eu traiesc in Bucuresti, nu ma bucur cand vad copii frumosi pe strada... :))
RăspundețiȘtergereda' pastreaza gandurile bune ;)e usor sa ai momente scurte de fericire, doar atat.
Jeez, optimista mai esti...:P
RăspundețiȘtergereOh no. Simple ain't easy. Simple is complicated.
RăspundețiȘtergere